La saptesprezece ani Iosif
Traia cu fratii lui vitregi
Pazind zi de zi oile
Statea cu ei ore inregi
Si tatalui vorbele lor rele
Ce tot mereu le auzea
I le spunea cand l-intalnea...
Fiindca era fiul Rahelei
Facut la ani de batranete
Israel il iubea mai mult
Decat pe toti cei unsprezece
Pentru buna prietenie
Si-ncrederere Iacov deci
Ii face-un dar de bunavoie
O haina lunga cu maneci.
Dar nici o vorba prieteneasca
De la-ai sai frati nu a primit
Visa mereu vise ciudate
Acestia mai mult l-au urat.
Cautandu-i intr-o zi cu-ardoare
Spre fratii lui s-a indreptat
Acestia au vrut chiar sa-l omoare
Dar Ruben i-a impiedicat.
De haina ce Iacov i-a dat
Cu care-atunci era-mbracat
A fost cu ura dezbracat
Si-apoi in groapa aruncat,
Iar mai tarziu cand caravana
Din Galaad trecea savana
Pe douazeci de sicli-arginti
A fost vandut la-ismaeliti.
Si fratii, haina ce-a purtat-o,
In sange ei au inmuiat-o
Si-astfel pe Iacov au mintit
Ca fiul lui drag a murit.
Iosif, ajuns printr-egipteni
Este vandut ca rob pe bani
Imbraca-o noua haina iar,
Chiar in casa lui Potifar
Dregatorul lui Faraon
Acolo leaga-un nou cordon:
Administrator a ajuns
Si-ncredere a castigat
Pe tot ce Iosif mana-a pus
Domnul a binecuvantat.
Vazându-i sfanta lui purtare
Precum si multa consacrare,
A lui Potifar nevasta
Ii cere sa pacatuiasca
Cu o mare nerusinare
Apucandu-l de-a sa haina
Culca-te cu mine-a soptit
Iosif, lasandu-i haina-n mana,
Fuge-afara ingrozit.
Astfel, pentru-a doua oara
Iosif este dezbracat
De haina scump-a curatiei
Prin minciuna acuzat
Apoi parat celui care
El cu multa daruire
Totdeauna a lucrat
Iar acesta infuriat,
In temnita l-a aruncat
Insa peste Iosif Domnul
Bunatatea si-a intins
Fiindca celor ce-au cerut
Haina lui de om curat
Fiindca Iosif a-ndurat
Le-a lasat chiar si camasa
Prin exemplul ce l-a dat
Si in temnita-avanseaza
cel mai mare-ntemnitat
Temnicerul cel cu vaza
Grija lui i-a-ncredintat
Langa darul de vedenie
Ce-l avea de mic copil
Dumnezeu i-a mai dat unul
Fiinca el era umil...
Taine multe si ascunse
Iosif poate-acuma sti
Prin puterea Celui Sfant
Visele a talmaci.
Astfel doi intemnitati
De vise inspaimantati
Au primit dezlvaluirea
Viselor ce i-antristat
Unuia i-a-adus pieirea
Altu-a fost eliberat
Si-a uitat apoi de Iosif
Pana-ntr-o zi la palat
Chiar faraon a visat
Vise ce l-au tulburat.
Si paharnicul acela
Altadata-ntemnitat
Auzind de vise stranii
Imediat s-a desteptat:
"Astazi imi aduc aminte
De imensa mea greseala
Si de-acel ce mai nainte
Mi-a descris fara greseala
Cum voi fi repus in slujba
Chiar la curtea ta regala!"
Luand paharnicul in seama
Faraon pe Iosif cheama
Sa fie adus la sfat
Si-naintea lor a stat.
Dupa ani lungi de-ncercare
Nopti de ruga si rabdare
Curatit si incercat
A iesit din inchisoare
Intr-o noua haina care
El cu grija a schimbat.
Dumnul Dumnezeu din ceruri
Visul i-a destainuit
Iosif inzestrat cu daruri
Pe Faraon l-a lamurit
Care cuprins de uimire
La acel sfat a strigat:
"Omu-acesta are-n sine
Duhul Domnului Prea'nalt!"
Acum alta-nfatisare
Insusi Faraon I-a dat
Haina cea de in subtire
Cu care-a fost imbracat.
El ajunge dregator
In tara egiptenilor
Carmuind cu-ntelepciune
Vremuri rele , vremuri bune
Si-ntr-o zi cu fratii lui
S-a-ntalnit in noua haina
I-a servit la curtea lui
Pastrand pentru-o clipa taina.
Darul ce-l avea prin vise
Chibzuind el il ascunse
In paharul de argint
Din sacul lui Beniamin
Ce-un slujitor l-a legat
Apoi fratii i-a-acuzat:
"Chiar paharul meu de care
Ma slujeam pentru ghicit
Vrut-ati voi sa furati oare
Dupa ce-astfel v-am servit?"
Vazand situatia grava
'N care Beniamin ajunge
Fara pre multa zabava
Si-au rupt ale lor vesminte
Hainele acelea vechi
De mandrie cu rusine
Neavand nimic a spune
Hainele de rautate
Ce le purtau an de an
Cand au vrut sa-l dea la moarte
Pe pasunea din Dotan.
Iosif, cunoscut se face
Hohotind in plans aprins
Apoi plin de bunatate
Mana de-ajutor le-a-ntins
Si cand spre al lor parinte
Ei se-ntorc sa-i duca veste
Un cadou neobisnuit
Face celor unsprezece:
Da la toti haine de schimb
Sa aiba de-acum 'nainte
Celui tanar, Beniamin,
Cinci randuri noi ii intinde.
********************************
La fel ca Iosif altadat'
Stapanul nost din cer ne-a dat
La toti dupa puterea noastra
Talanti din bogatia-I vasta.
Haine de schimb pe pamant
Facand cu noi un legamant
Asa cum sta scris in Cunvant:
Unuia cinci altuia doi
Iar celuilalt din urma unul
Talanti si a plecat apoi,
Dar se va-ntoarce inapoi
Atunci cand fi-va gata graul.
Daca doua haine lui Iosif
I-au fost luate cu de-a sila
Aceasta a fost puterea lui
Si nu s-a intrecut masura...
El a primit si n-a cartit
Rabdand totul pan' la sfarsit
Pan-a-ajuns la desavarasire
La haina cea de in subtire...
Sa privim si spre Beniamin
Spre cele cinci haine de schimb
Ce-o fi ele insemnand
Ce talanti pe-acest pamant?
Apostolul Pavel ne scrie
De hainele ce-a purtat
Pentru sfanta marturie
Tot la ce a renuntat:
"Macar ca eu am pricina
Sa ma-ncred in ce e jos
Socotesc tot pierdere
Din pricina lui Hristos:
Imprejur taiat a opta zi(1)
Din neamul lui Israel
A lui Beniamin semintie
Neam si sange de evreu (2)
Filipenilor le scrie:
Invatat si fariseu(3)
Si prigonitor in ravna (4)
Iar in ce priveste Legea
Socotit fara prihana (5)
Tot ce-odat erau castiguri
Haine bune, meritate
Fata de-acea noua haina
Gunoi socotite-s toate
Eu doresc neprihanire
Sa ajung la mantuire,
Haina cea de in subtire
Nu prin lege castigata
Prin credinta capatata
Cand poti sa renunti la eu
Ti-o da Insusi Dumnezeu!"
Amin